Îndrăgostiţii, îndrăgostiţii dintotdeauna şi de pretutindeni, nu pot evita să-şi sistematizeze euforia – mai ales la începutul relaţiei lor – prin trei propoziţii de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1) Ne vom iubi veşnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărţi niciodată“, „Nu-mi mai pot imagina viaţa de-aici înainte fără tine“ etc.) 2) Parcă ne-am cunoaşte dintotdeauna (cu variante: „Sîntem făcuţi unul pentru altul“, „Am fost programaţi de la începutul lumii să ne întîlnim“, „Eşti dintotdeauna perechea mea, jumătatea mea“) şi 3) Iubirea noastră e unică („Trăim ceva rarisim, fără precedent, fără comună măsură cu iubirile altor cupluri“). Dacă nu te-ai auzit niciodată proferînd măcar unul din aceste trei „absoluturi“, n-ai fost niciodată cu adevărat îndrăgostit. Faptul că i-ai auzit şi pe alţii vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine şi cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvenţional, ireductibil.

NewsIn

Nu mai puţin de 33.000 de români mor anual din cauza fumatului, ceea ce înseamă un deces la fiecare 16 minute, potrivit Eurobarometer Report, realizat de Comisia Europeană.

La fiecare 16 minute, un român moare din cauza fumatului / FOTO: photobucket.com

"Marşul Diversităţii" va incheia, sambătă, cea de-a şaptea ediţie a GayFest, manifestare organizată anual de Asociaţia Accept, ONG-ul care apără şi promovează drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender).

Sute de homosexuali, lesbiene şi transsexuali vor mărşălui sâmbătă, începând cu ora 17.00, în Capitală. Ca şi în anii trecuţi, traseul va fi: Bulevardul Unirii- Piaţa Regina Maria - Piaţa Constituţiei - Piaţa Izvor (aproape de staţia de metrou Izvor). “Scopul nostru de anul acesta e să construim o relaţie cu Biserica, să schimbăm ideile acestei instituţii, ca să fim acceptaţi ca şi restul creştinilor. Vrem ca şi legislaţia românească să permită căsătoriile între persoane de acelaşi sex”, a declarat Diane Fisher, membru al Bisericii Comunităţii Metropolitane din SUA şi unul dintre susţinătorii Gayfest din România.

De Michelle A. Vu / reporter Christian Post

Atât timp cât ne pasă de Dumnezeu, se poate spune că cineva este şomer dacă acea persoană nu lucrează pentru El, a spus un lider sud-american de misiune, la o conferinţă internaţională desfăşurată la Tokio.

Mulţi oameni ar contrazice acest lucru, spunând că au deja o slujbă la care au destul de muncă, a spus Obed Alvarez, director internaţional al New World Mission Association (Asociaţia Misiunii Noua Lume) din Peru. Cu toate acestea, proprietarul pământului (Dumnezeu) îi cheamă pe cei care stau degeaba să lucreze pentru El, a subliniat liderul, parafrazând din Matei 20 legat de parabola celor care munceau în podgorie.

De Michelle A. Vu , Christian Post

Foto: Christian Today Japan

Lideri ai misiunii rugându-se pe scenă la Tokyo 2010 Global Missions Consultation (Consfătuirea Misiunilor Globale Tokio 2010) desfăşurată între 11 şi 14 mai în Tokio, Japonia.

Trecutul ne bantuie uneori atat de puternic incat nu ne lasa nu doar sa ne traim prezentul, ba ne ameninta chiar viitorul. In trecutul fiecaruia dintre noi exista anumite fapte, acte, ganduri regretabile. Din pacate insa, simplul regret nu este suficient pentru a le sterge pur si simplu cu buretele si pentru a putea merge mai departe…

Si asa ne trezim ca zilelele, lunile, anii… trec, se scurg… Insa, exact atunci cand iti este lumea mai draga, te pomenesti ca te bantuie din nou fantomele trecutului…

Jean-Claude LARCHET, Terapeutica bolilor mintale. Experienţa creştinismului răsăritean al primelor veacuri,  în româneşte de Marinela BOJIN, Ed. Sophia, Bucureşti, 2008, 230 pp. 

Jean Claude Larchet este unul dintre cele mai cunoscute profiluri de autori ortodocşi din Occident. Cunoscut în România graţie editurii Sofia, a reuşit, ca prin lucrările sale, să se impună ca unul dintre cei mai citiţi şi influenţi teologi contemporani. O simplă lectură a uneia dintre cărţile sale îţi spune, ca cititor, că te afli în faţa unei peniţe extrem de sensibile şi de profunde, pentru care actualitatea mesajului şi argumentarea lui sunt componente de bază. Înţelegând încă din adolescenţa sa intelectuală că Sfinţii Părinţii (un doctorat în teologie, pe Maxim Mărturisitorul, având ca rod trei volume[1]) sunt cei care ar putea avea răspunsuri la problemele epocii, Larchet ridică probleme de maximă actualitatea şi le rezolvă în litera patristică.

De Bob Allen

YORK, Virginia (ABP) – Un fost pastor de tineret al unei biserici a Southern Baptist din Virginia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a făcut avansuri sexuale către două adolescente.

Jack Duffer

Jeremy Duffer – cunoscut drept „Pastorul Jack” pentru tineretul şi adulţii de la Biserica Baptistă Seaford de lângă Hampton, Virginia, acolo unde a slujit din ianuarie 2008 până la arestarea sa în august 2009 – a pledat vinovat în luna februarie la o acuzaţie de comportament indecent faţă de un copil şi opt capete de acuzare de comportament sexual agravant.

de Rob Phillips

Nashville, Tenn (BP) - Baptiştii de Sud au raportat o creştere de 2,2 procente în botezuri în 2009, stăvilind un declin de patru ani, dar apartenenţa la denominaţie a scăzut şi depresiunea economiei a condus la o scădere a dărniciei pentru misiuni care, în conformitate cu Profilul Anual al Bisericii (ACP), întocmit de Resurse Creştine LifeWay în legătură cu convenţiile de stat Baptiste.

Anul trecut, botezurile au totalizat 349,737, până la 342,198 în 2008, un an în care Baptiştii de Sud au înregistrat cele mai puţine botezuri din anul 1987. Totalul membrilor a scăzut de la 0.42 la sută, la 16.160.000, şi rata de înscriere la Şcoala Duminicală a scăzut 0.04 la sută, la 7.750.000.

Hmmm… parca niciodata crestinismul nu a parcurs o stare de “raceala” atat de avansata, cu asa de multi doctori in casa…

Imi vine sa las balta crestinismul asta prefabricat dupa retete inchipuite; bine, poate e cam mult spus…imi vine cel putin sa intru in greva atunci:

• cand ii aud pe unii ce considera crestinsimul vibrant doar daca le canta lor in struna…
• cand ii vad pe unii ca sunt mereu “in and out” la biserica; vin cand e ceva “special”; restul sunt neintelesii absenti ai unui putin inteles crestinism;
• cand prietenia cu Christos este sacrificata de dragul prieteniei intre oameni…

Atenţionare: postare lungă!

Ce legătură este între Evanghelia după Ioan şi Dragoste? Dragostea dintre un bărbat şi o femeie?

În aparenţă nimic şi totuşi…Credeţi sau nu, are legături mai multe cu viaţa de dragoste decît cîntarea cîntărilor. Scrisă de apostolul Iubirii, cum să nu fie legată de dragoste Evanghelia? Şi oare chiar aşa le putem împărţi dragostele noastre? Dragostea izvorăşte dintr-un singur trunchi, şi aceea pe care o numim agape şi aceea pe care o numim eros.

Putem porni dintr-un punct: dacă sîntem după chipul lui Dumnezeu iubim dumnezeieşte.

Biserica de lemn

La poarta casei parintesti a lui Miron Cristea, intaiul Patriarh al Romaniei

Suflet de poet, se plimba prin campul de iasomie si liliac batut, apoi se opreste si cerceteaza nostalgic trecutul si ziua in care a pasit pentru prima oara pragul locului, purtand in traista bulbi, tulpini si seminte de flori. Parca nici lui nu-i vine sa creada ca manastirea a trecut prin atatea umilinte si primejdii de moarte; ca, in perioada decretului comunist din 1959, toti monahii tineri au fost aruncati in strada, iar in anii Diktatului de la Viena, singurul calugar lasat de unguri sa ramana in manastire nu avea voie nici sa traga clopotul si nici sa imbrace rasa monahala, obligat sa slujeasca de rasul lumii, ca "civil", in cioareci si cojoaca taraneasca.

Deja v-am mai spus că locul meu preferat este afară, la geam, în picioare.

La ora 13.30 a fost agitaţie la Coronarieni (unitatea în care sînt bolnavii în starea cea mai gravă, cu monitoarele pe ei). Un deces. Doctorul este destul de pămîntiu, trebuie să facă dosare, să dea explicaţii…

Ies pe hol, în locul meu preferat, pe la 14.30.

Acolo văd o doamnă abătută, cu lacrimi în ochi, sughiţînd printre oftaturi. Nu are mai mult de 55 de ani.

Bărbaţii prezintă mai multe probabilităţi decât femeile să spună minciuni şi să nu se simtă vinovaţi pentru acest lucru, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat în Marea Britanie, preluat de bbc.co.uk.

În urma acestui sondaj, la care au participat 3.000 de persoane, cercetătorii au descoperit că, în mod obişnuit, bărbaţii spun, în medie, trei minciuni pe zi, adică 1.092 pe an. În mod obişnuit, femeile spun, în medie, 728 de minciuni pe an, adică circa două pe zi.

„Mitropolitul Ardealului are salariu de peste 22.000 de lei lunar", ne spune „Adevărul de Seară" de la Sibiu. Este adevărat: multpreafericitul mitropolit al Ardealului, dr. Laurenţiu Streza este cel mai de vază bugetar.

Oficial, e un vajnic apărător al intereselor afacerilor Bisericii Otodoxe Române. Despre veniturile lumeşti ale prelatului, pe foamea asta, nu are rost să mai comentăm. O fi la poarta Raiului, taxa de intrare mai mare, în funcţie de rangul bisericesc? Altfel, greu de înţeles de unde această politică hrăpăreaţă, de pus laba pe ochiul dracului.

Biografia Elisabethei Behr-Sigel  ar trebui cunoscută de toţi ortodocşii, nu doar pentru că este vorba de o convertită excepţională, ci pentru că ne aflăm în faţa unui model autentic de inteligenţă a credinţei. A trăit aproape o sută de ani: născută în 1907, s-a stins în 2005. A străbătut aşadar întreg secolul trecut fiind martoră, implicată, a celor mai importante mişcări, metamorfoze, curente ale ortodoxiei occidentale. Viaţa ei se suprapune până la identificare cu însuşi destinul confesiunii noastre în Franţa, de la primul val de emigranţi ruşi, imediat după Revoluţia bolşevică, şi până mai ieri, alaltăieri. De aceea merită salutată iniţiativa Olgăi Lossky, strănepoata lui Vladimir, de a-i fi consacrat un amplu volum, Vers le jour sans déclin, apărut în 2007, la editura Cerf.
 Elisabeth Behr-Sigel: la origine, o alsaciană luterană. A făcut parte din prima generaţie de femei-pastori din Biserica ei, absolvind facultatea de teologie din Strasbourg. Aici a cunoscut un mic grup de ortodocşi, doi ruşi şi un român (din câte se pare, Benedict Ghiuş), care au marcat-o definitiv. În 1929, la 22 de ani, se converteşte la ortodoxie, după ce, în prealabil, frecventase, la Paris, cercurile emigraţiei ruse. Cu un „rus alb”, André, se va şi căsători mai târziu. Elisabeth şi André vor avea două fete şi un băiat, dar începând cu anii 1950 căsnicia lor va intra în criză, André devenind alcoolic. Elisabeth îşi găseşte refugiul în rugăciune, teologie, îndatoririle materne.

Joseph Ratzinger, actualul papă Benedict al XVI-lea, nu are nevoie de prea multe prezentări. Poate mai puţin cunoscut publicului larg – ne referim în primul rând la spaţiul autohton – este faptul că Suveranul Pontif, dincolo de activitatea pastorală desfăşurată în mod concret la scara umanităţii, este unul dintre cei mai rafinaţi, profunzi şi originali teologi catolici ai ultimelor două secole, a cărui gândire teologică şi filozofică s-a concretizat într-o operă imensă (nu mai puţin de optzeci de volume). Această percepţie redusă a teologului Ratzinger faţă de imaginea sa ca păstor de suflete sau „locţiitor al sfântului Petru” este alimentată din nefericire la noi şi de penuria de traduceri din cărţile sale, realitate care a început să se schimbe după anul 2002, când au apărut câteva traduceri din lucrări de dimensiuni mai mici. Cu toate acestea, raportat la întinderea operei sale, precum şi la impactul pe care Ratzinger l-a exercitat şi îl desfăşoară în continuare pe scena gândirii teologice contemporane, se poate spune că teologul german este cvasinecunoscut în România.

Puţine maxime sînt mai populare astăzi decît cea atribuită lui André Malraux (autorul ei a negat că ar fi spus-o în această formă) – „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“. De obicei, cei care o citează se referă la o bruscă renaştere spirituală a umanităţii, undeva în viitorul foarte apropiat, provocată de un vid al credinţei şi al sensului vieţii în cel mai progresist secol de pînă acum. De fapt, Malraux (sau pseudo-Malraux) ar putea avea dreptate, dar într-un mod neaşteptat de prozaic, la nivel de cifre: credincioşii vor moşteni pămîntul pentru că demografia e de partea lor. Populaţia pămîntului este în continuă expansiune, dar în creştere se află doar segmentele strict religioase: musulmanii practicanţi, hispanicii şi africanii catolici, neo-protestanţii evanghelişti americani şi evreii ortodocşi. Raţiunea e capabilă să pună în mişcare colocvii ştiinţifice, dar nu face două parale cînd e vorba de urmaşi. Acesta e subiectul unei cărţi care face valuri în presa occidentală, Shall the Religious Inherit the Earth?, semnată de sociologul Eric Kaufmann şi apărută la Londra, Profile Books, în martie 2010.

Botezul îl scoate pe copil din lumea considerată păgână de către creştini şi îl socializează, îl umanizează. „Iese de sub regimul Satanei. Sunt foarte mulţi oameni care se miră că un copil absolut inocent poate să fie sub aripa Satanei, să spunem. Nu e vorba de păcatele pe care le-ar fi săvârşit acel individ, ci despre o lume care se presupune că este anterioară creştinismului”, explică etnologul Şerban Anghelescu de la Muzeul Ţăranului Român.

Vom vorbi, în cele ce urmează, despre consumul de droguri al tinerilor, ca o consecinţă a dezinteresului, neimplicării sau implicării parţiale a părinţilor în viaţa acestora. Categoria cea mai expusă şi cea mai afectată de această boală a consumului sau dependenţei de droguri este cea a copiilor, a tinerilor, atât cei care şi-au petrecut copilăria în preajma unei persoane bolnave de alcoolism, cât şi cei care, cu toate că provin din familii cu o situaţie socio-profesională sau materială de invidiat, au căzut ei înşişi în capcana drogurilor.