Sfaturi de moarte

de Caius ben Obeada

„Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.”
(1 Corinteni 11:29-30)

Când am fost copil probabil că am fost unul dintre cei mai fricoşi. Un vecin de pe scara blocului (care stătea la etajul 3) murise. Aşa de fricos am fost că îmi era frică să plec de acasă (sau să vin), pentru că trebuia sa trec pe lângă uşa apartamentului vecinului decedat. Când a avut loc înmormântarea nici nu am fost acasă de frică. Poveştile şi experienţele altora, auzite în discuţiile celor mai mari, m-au înfricoşat aşa de tare că eram traumatizat deja de la vârsta copilăriei.

În aceste zile subiectul morţii este abordat deseori la discuţiile de dimineaţă a familiei mele. În casa mea suntem trei asistenţi medicali; eu lucrez la sala de urgenţă a unui spital judeţean, soţia şi fata lucrează asistente medicale la două aziluri diferite.  După o noapte de lucru, ajunşi acasă la orele dimineţii, in jurul mesei, la un mic dejun, o serie de teme sunt abordate, subiectul morţii fiind tratat când unul din rezidenţii bătrâni de la azil, sau un tânăr de la spital, „pleacă acasă”.  De fapt, chiar în această dimineaţa când scriu aceste rânduri, unul din rezidenţii azilului unde lucrează fata a făcut un atac de inimă, şi după mai multe încercări de resuscitare, femeia nu a putut fi readusă la viaţă, plecând acasă.

Moartea devine o tragedia, mai ales pentru cei care nu o înţeleg, pentru cei care de frică (aşa cum eram eu în copilărie), ignoră una din realităţile vieţii: suntem născuţi ca să murim. Pentru unii aparenţa unui trup este mai traumatizantă decât realitatea veşniciei. Copiii, în loc să fie educaţi în realitatea veşniciei, ajung să fie traumatizaţi de poveşti şi aparenţe pe care unii adulţi, cu mare bucurie, ajung să le împărtăşească. Îmi aduc aminte cum pe vremea când eram copil cum ascultam la poveştile cu referinţă la arătări, duhuri, transformări, lucruri care m-au traumatizat ani de zile, până la punctul că şi un film de groază îmi crea coşmaruri.  

În zilele acestea subiectul morţii ajunge să fie un subiect care să nu îmi creeze coşmaruri de noapte, însă care îmi creează o sensibilitatea a neglijării şi indiferenţei în care trăim. În ultimele săptămâni, la servici au murit persoane tinere, în bisericile noastre am ajuns să fim confruntaţi cu trecerea la veşniciei a unor tineri. Fiecăruia i se ridică întrebarea: DE CE?

De ce ne mor tinerii?

Bineînţeles că nu aş putea avea un astfel de răspuns, însă certitudinea Scripturii ne ajută să credem că Cel care a dat şi dă viaţă este Acelaşi care ne-a rânduit şi numărul zilelor pe care le avem la dispoziţie pe acest pământ. Întrebare care se pune nu este de ce ci, ce am ajuns să facem în timpul care ne-a fost dat. Toţi ajungem să fim concentraţi în realizări personale (titluri, poziţii, realizări monetare sau sociale), totuşi, ce facem pentru Cristos rămâne întrebarea centrală în faţa veşniciei.

Apostolul Pavel ne spune de un pericol potenţial care duce pe mulţi credincioşi la pragul bolii şi chiar al morţii: este vorba de Cina Domnului. Un lucru mai puţin luat în consideraţie, predicat sau tratat la şcoala duminicală, este pericolul participării la Cina Domnului într-o manieră făţarnică, păcătoasă. Chivotul Domnului ajunse-se să fie un instrument de moarte pentru cei care, într-un mod nevrednic, ajung să atingă prezenţa Dumnezeirii. În zilele noastre, Cina Domnului ajunge să usuce multe mâini care, într-un mod nevrednic, participă la această masă a divinităţii.

Moartea este o separare, pe când Cina Domnului este o împărtăşanie a unui muritor la masa cerului. Nevrednicia minţii păcătoase, a crede că nimeni nu ştie păcatul şi nepregătirea venirii în faţa Dumnezeirii, ajunge să dea boală şi moarte nu numai bătrânilor noştri, dar şi copiilor noştri, a tinerilor. Unii dintre tinerii noştri ajung să experimenteze separarea datorită nevredniciei cu care sau atins de masa Domnului.

În America, foarte mulţii copii participă la Cina Domnului. Cu mare greutate a trebuit să explic copiilor mei de pericolul participării la Cina Domnului. Duminica trecută a fost prima duminică a lunii şi eu împreună cu soţia, lucrând sâmbătă noapte, nu am putut să mergem la adunare. Fata mea mai mică de 10 ani, împreună cu părinţii mei, au fost la adunare. Fetiţa ia paharul la Cina Domnului, forţată de exemplul prietenilor ei, ca mai apoi să ajungă să fie oprită în timp de bunica care ajunge să stea de vorbă cu ea despre importanţa participării la Cina Domnului.

Sunt copii nevinovaţi care ajung să sufere repercusiunile participării la Cina Domnului, însă ce am putea spune de acei care în mod voluntar participă la Cina Domnului încercând să apere o prestanţă, un nume sau un titlul? Un diacon al bisericii după aproximativ 7 ani vine la mine să-şi ceara iertare pentru ceea ce el a făcut împotriva mea; i-am spus că eu nu am avut nimic împotriva lui, problema pe care el o are având o repercusiune asupra vieţii lui. De 7 ani ajungând să ia Cina Domnului în păcat, ca unul care de la un diacon ajunsese să fie un presbiter al Adunării lui Cristos.

Aveţi grijă de vieţile voastre ne spune Pavel şi apostolii. Sfatul meu de moarte este în contextul Cinei Domnului, de a ne pregătii şi a fi vrednici de participare, indiferent dacă eşti un păstor sau un simplu credincios. Moartea ne caută pe acasă datorită ignorantei participării la masa Divinităţii, la care păcatul nu poate să participe. Domnul să ajute pe fiecare să ia în considerare seriozitatea acestui act divin, de participare la Masa Domnului!

Coram Deo!

Trackback link:

Nume:			Memorare info personale? Da Nu
Email:
URL:
Comentariu:		Iconite de Emotie / Textile
Moderarea de comentarii este activata pe acest site. Aceasta inseamna ca nu va fi vizibil comentariul tau pe acest site pana ce nu va fi aprobat de un editor. Scrie raspunsul corect pentru a putea posta comentariul tau. Cat face 6 plus 39 minus 38?
Ascunde email:		Da, ascunde adresa mea de email.

Anunt: Toate etichetele html cu exceptia <b> si <i> vor fi inlaturate din comentariul tau. Poti face link-uri prin simpla tastare a url-ului sau a adresei de email.