Reacţia pastorului Paul Negruţ faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon

Vox Vocis 22 Octombrie 2007

Iubiti frati colegi,

Cunoasteti faptul ca nu sunt un adept al internetului ca mijloc si mediu al clarificarilor teologice sau ecclesiale. Nu doresc sa ma abat de la chemarea pe care o am de la Domnul de a predica Evanghelia.

Dar astazi, in mod exceptional, doresc doar sa atrag atentia asupra faptului ca asistam la o deformare periculoasa a invataturii si practicii privitoare la pocainta.

Interviul fratelui Iosif Ton de la BBC aduce in fata noastra o forma de pocainta triumfalista, imbracata in haina de victima, care are menirea de a-i face pe cei care propovaduiesc pocainta biblica sa se simta vinovati, iar pe cei care au fost informatori ai securitatii sa se simta martiri indreptatiti sa primeasca admiratia fratilor.

Psalmul 32 ne prezinta un model Biblic al pocaintei.

In legatura cu afirmatia caau fost multi pastori baptisti care au colaborat, cred ca asistam la o situatie bizara. De indata ce a aparut legea deconspirarii fostei Securitati ca politie politica, Consiliul Uniunii Baptiste a hotarat ca toti pastorii sa dea o declaratie notariala pe proprie raspundere in care sa precizeze daca au colaborat sau nu cu fosta securitate.

Din cate cunosc eu, in declaratiile care au fost date nimeni nu mentioneaza colaborarea cu fosta securitate. Daca se compara afirmatia facuta de fratele Iosif Ton cu declaratiile pastorilor baptisti avem o mare problema. Doua afirmatii contradictorii nu pot fi amandoua adevarate. Ori pastorii au mintit cand au dat declaratia notariala si atunci este grav atat din punct de vedere spiritual cat si penal, ori afirmatia fratelui Iosif Ton este fara acoperire.

Referitor la confesarea in interiorul cercului de fosti informatori si auto-reabilitarea in acelasi cadru, nu pot spune altceva decat ca este impotriva invataturii biblice si a practicii bisericii in decursul istoriei.

Dupa Scripturi, pastorii care au fost informatori trebuie sa marturiseasca in fata Bisericii si a celor pe care i-au vandut, sa
ceara iertare si sa repare daunele pe care le-au produs. Dupa ce mi-am citit dosarul la CNSAS am constatat ca au fost oameni care s-au pus in slujba securitatii comuniste pentru a-mi distruge caracterul, lucrarea si familia.

La comanda securitatii au dat declaratii mincinoase, au raspandit zvonuri calomnioase, au scris scrisori anonime si le-au
raspandit prin biserici, au dat informatii despre lucrari si persoane care au avut de suferit, etc. Oare pocainta acestor informatori inseamna sa se adune ei intre ei si sa se deslege unul pe altul? Cred ca dupa ce au savarsit pacatul de a-si vinde fratii, acum savarsesc pacatul de a-si acoperi pacatul cu pocainta nebiblica.

Am afirmat ca nu voi da numele celor ce m-au vandut la securitate pana cand nu stau de vorba personal cu fiecare, tocmai pentru ca doresc sa mergem pe calea biblica a pocaintei si repararii. Dar nu pot accepta pocainta falsa a nimanui si prin tacerea mea sa las impreia ca ceea ce se intampla este corect din punct de vedere biblic!

In istoria Bisericii, calitatea de Confesor (duhovnic) au avut-o numai aceia care in perioada prigoanei nu s-au lepadat si nu au tradat. Pe acei oameni ai lui Dunezeu i-a considerat Biserica vrednici sa asculte marturisirea celor care au tradat pe frati si s-au lepadat de Hristos.

Prin harul lui Dumnezeu sunt pastori si frati baptisti care nu au cedat santajului, presiunilor, amenintarilor sau ademenirilor vrajmasului si au ramas langa Domnul in ciuda tuturor incercarilor.

Oare de ce nu vor sa se pocaiasca informatorii la lumina, ci prefera obscurul unor pseudo-confesari? Oare nu continua sa traiasca mai departe in minciuna dand impresia ca sunt curati cand de fapt nu sunt?
De ce trebuie sa aflam de pe internet sau din mass media despre informatorii baptisti? De ce pocainta la radio si la televizor si nu pe genunchi, inaintea Domnului si a bisericilor pe care le-au vandut?

Propun sa avem un timp de rugaciune si zile de post si sa cerem de la Domnul vremuri de pocainta, de curatire, de iertare si reabilitare.

Fiul risipitor nu a fost reabilitat in cercul altor fii risipitori ci acasa in prezenta Tatalui si a familiei. Toti au aflat ca acest Fiu a fost mort si a inviat. Bucuria familiei vine dupa pocainta Fiului.

Cu aleasa pretuire in Hristos Domnul,
Paul Negrut

Nota mea: această scrisoare a fost trimisă mai multor pastori din ţară şi din străinătate ca reacţie publică la declaraţii publice.

Articol apărut pe blogul lui Marius Cruceru (http://patratosu.wordpress.com )

| | | Acest articol are: 1 Vizualizari

« ARTICOLUL ANTERIOR '“Cand m-am pocait eu?'
ARTICOLUL URMATOR » 'Patriarhia Radio-TV'

Cele mai vizualizate articole:
1. (4) Un baiat de sapte ani a strans 50.000 de lire pentru Haiti
2. (2) UN OSTEAN BATRAN CA UNIREA. Amintiri din copilăria Părintelui Justin
3. (2) Codrii Seculari Slătioara, catedrala de lemn a Rarăului
4. (1) Cum se apara Israelul de gripa porcina... prin rugaciuni
5. (1) SUA si Romania semneaza luni o declaratie pentru a facilita ridicarea vizelor
6. (1) "În toate bisericile existau informatori!"
7. (1) Biblia Diavolului
8. (1) La Hamburg va fi inaugurată Academia Religiilor
9. (1) Cea de-a 40-a Conventie a Bisericilor Penticostale Române din SUA si Canada
10. (1) IPS Teofan este noul Mitropolit al Moldovei

Clasifica acest articol:

0 rating from 0 votes

^ sus

Trackback link: